Lista candidati la presedintie 2009 – Biografie si declaratii de avere – Basescu, Geoana, Antonescu, Oprescu, Becali, Hunor, Vadim, Potirca, Iane, Cernea, Rotaru si Manole (poze si video)

Rezultatele alegerilor pentru PRESEDINTELE ROMANIEI din data de 22 noiembrie 2009, pe total si judete, BEC  26 noiembrie 2009 (click aici)

BEC a inregistrat 12 candidati la Presedintie, sustinuti de peste 8 milioane de semnaturi.
Biroul Electoral Central (BEC) a admis, in cadrul sedintei de duminica, inregistrarea a 12 candidaturi la Presedintie, ale caror sustineri prin semnaturi totalizeaza cifra de 8.388.419, precum si respingerea altor 15 candidaturi.
Prin decizia BEC, in cursa pentru prezidentiale au intrat, potrivit informatiilor puse pe site-ul BEC, Crin Antonescu – PNL (1.615.556 semnaturi), George Becali – PNG (256.646 semnaturi), Kelemen Hunor – UDMR (284.949 semnaturi), Corneliu Vadim Tudor – PRM (346.510 semnaturi), Mircea Geoana – Alianta PSD+PC (2.536.506 semnaturi), Traian Basescu – sustinut de PDL (1.712.950 semnaturi), Ovidiu Iane – Partidul Ecologist Roman (221.757 semnaturi), Remus Cernea – Partidul Verde (210.346 semnaturi), Constantin Rotaru – Partidul Alianta Socialista (242.606 sematuri).

Au fost validate si candidaturile independentilor Constantin Ninel Potarca (287.378 semnaturi), Sorin Oprescu (400.215 semnaturi) si Gheorghe Eduard Manole (273.000 semnaturi). Alte 15 candidaturi pentru alegerile prezidentiale din 22 noiembrie 2009 au fost respinse.

Candidaturile si semnele electorale definitive vor fi anuntate pe 29 octombrie 2009, pana atunci urmand a fi rezolvate de catre CCR eventuale contestatii.

Coform BEC la data de 01.10.2009 erau 18.347.397 de persoane inscrise pe listele electorale permanente, cu drept de vot, pentru alegerea Presedintelui Romaniei.

Declaratii de avere si de interese ale celor 12 (doisprezece) candidati la presedintie

POTÎRCĂ CONSTANTIN NINEL	Candidat independent	Declaraţie de avere şi de interese
ANTONESCU GEORGE CRIN LAURENŢIU	Partidul Naţional Liberal	Declaraţie de avere şi de interese
BECALI GEORGE	Partidul Noua Generaţie – Creştin Democrat	Declaraţie de avere şi de interese
KELEMEN HUNOR	Uniunea Democrată Maghiară din România	Declaraţie de avere şi de interese
VADIM-TUDOR CORNELIU	Partidul România Mare	Declaraţie de avere şi de interese
GEOANĂ MIRCEA-DAN	Alianţa Politică PSD+PC	Declaraţie de avere şi de interese
BĂSESCU TRAIAN	Partidul Democrat Liberal	Declaraţie de avere şi de interese
IANE OVIDIU-CRISTIAN	Partidul Ecologist Român	Declaraţie de avere şi de interese
OPRESCU SORIN-MIRCEA	Candidat independent	Declaraţie de avere şi de interese
CERNEA REMUS-FLORINEL	Partidul Verde	Declaraţie de avere şi de interese
ROTARU CONSTANTIN	Partidul Alianţa Socialistă	Declaraţie de avere şi de interese
MANOLE GHEORGHE-EDUARD	Candidat independent	Declaraţie de avere şi de interese

1. Traian Basescu

Traian Băsescu (nascut la data de 4 noiembrie 1951, in Basarabi, azi Murfatlar, judeţul Constanţa) este un politician român, actualul preşedinte al României. Până în decembrie 2004 a fost liderul Partidului Democrat. Între 2000 şi 2004 a fost primar al Bucureştiului.

În 2004 a candidat pentru preşedinţie din partea Alianţei D.A. (PNL-PD), câştigând alegerile şi devenind preşedinte al României.

Anuntul candidaturii Presedintelui Traian Basescu

Declaratie Referendum

Originea şi studiile

Traian Băsescu s-a născut ca fiu al ofiţerului Dumitru Băsescu, fost muncitor, recrutat de Partidul Comunist Român pentru cariera militară. Conform declaraţiei senatorului Sergiu Nicolaescu, Dumitru Băsescu a fost la Sibiu coleg de şcoală militară cu Victor Stănculescu şi Vasile Milea, avansaţi în timpul regimului comunist la gradul de general, cu funcţii cheie în guvernul Constantin Dăscălescu. Dumitru Băsescu a decedat în anul 2002. Soţia acestuia, Elena Băsescu, este născută în 1928.

Traian Băsescu a absolvit în anul 1976 Institutul de Marină Mircea cel Batrân din Constanţa, Facultatea de Navigaţie, Secţia Comercială.

În anul 1995 a absolvit cursurile avansate în Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al acestui stat.

Activitate politică şi profesională

Între 1981-1987 a fost comandant de navă în cadrul flotei comerciale a RSR. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanţa Navrom la Anvers. În anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigaţie Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcţie pe care a îndeplinit-o până la Revoluţia din 22 Decembrie 1989.

A fost membru al Partidul Comunist Român. După căderea comunismului a declarat că s-a înscris în PCR doar pentru a putea face carieră în marina comercială.

În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman, a ocupat funcţia de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor.

* Ministrul Transporturilor în Guvernul Petre Roman (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991)

* Ministrul Transporturilor în Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992)

* La alegerile legislative din 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992 – 1996)

* Vicepreşedinte al Comisiei de Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor (1992 – 1996)

* Director Coordonator în campania electorală a lui Petre Roman (1996)

* Deputat PD de Vaslui (1996-2000)

* Ministrul Transporturilor în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998)

* Ministrul Transporturilor în Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999)

* Ministrul Transporturilor în Guvernul Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 – 26 iunie 2000)

* Primar General al Municipiului Bucureşti (Iunie 2000 – Decembrie 2004)

* Preşedinte al Organizaţiei Partidului Democrat al Municipiului Bucureşti (2000 – 2001)

* Preşedintele Partidului Democrat (Mai 2001 – Decembrie 2004)

* Co-preşedinte al Alianţei D.A. alături de Theodor Stolojan (2003 – 2004)

* Preşedinte al României (20 decembrie 2004 – …

o la 16 aprilie 2007 – suspendat de către Parlament

o la 19 mai 2007 – reconfirmat prin Referendum, cu peste 74% din voturile exprimate

Preşedinte al României

La sfârşitul anului 2004, după alegerile parlamentare, Traian Băsescu l-a numit pe Călin Popescu Tăriceanu prim-ministrul României, după ce a fost constituită majoritatea parlamentară, prin cooptarea Partidului Conservator la guvernare. La câteva luni după instalarea guvernului Tăriceanu, preşedintele Băsescu, datorită majorităţii fragile a coaliţiei în parlament, i-a cerut premierului Tăriceanu să demisioneze în vederea provocării alegerilor parlamentare anticipate pentru a se putea forma o majoritate confortabilă, necesară trecerii proiectelor de lege pentru aderarea în Uniunea Europeană. Deşi iniţial premierul acceptă un astfel de plan, la scurt timp hotăreşte şi declară că o astfel de decizie ar conduce la o instabilitate administrativo-politică indezirabilă în contextul aderării la UE. În aceste condiţii apar primele disensiuni în interiorul coaliţiei guvernamentale formată din Alianţa D.A., PC şi UDMR. Se formează două tabere, una care susţine acţiunile preşedintelui, iar alta care acuză din ce în ce mai puternic implicarea preşedintelui în viaţa politică şi în activitatea guvernului dincolo de limitele impuse funcţiei de Constituţia României.

Din dorinţa de a fi un preşedinte jucător, Traian Băsescu a acţionat în diverse moduri care au stârnit nemulţumiri în rândul clasei politice, mai puţin în rândurile partidului condus până la funcţia de preşedinte de Traian Băsescu, PD.

Colaborarea dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu-Tăriceanu a fost una dificilă.

Suspendare

Pe data de 18 ianuarie 2007 PSD a iniţiat o acţiune pentru suspendarea preşedintelui Băsescu, pentru încălcări ale Constituţiei. În avizul din 17 aprilie, Curtea Constituţională s-a exprimat împotriva suspendării, argumentând că faptele incriminate nu au încălcat Constituţia.

Cu toate acestea, în şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, şi 10 abţineri. Suspendarea a devenit efectivă în 20 aprilie 2007, după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului României.

Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 suspendarea Preşedintelui a încetat, acesta fiind reconfirmat cu un scor de 74,48% (conform rezultatelor oficiale furnizate de Biroul Electoral Central).

Controverse

Traian Băsescu, aflat la cumpărături împreună cu soţia sa, într-un centru comercial din Bucureşti, agasat de o serie de întrebări, a deposedat-o pe jurnalista postului de televiziune Antena 1, Andreea Pană, de telefonul mobil, proprietate personală; ulterior telefonul a fost restituit. În timpul acestui incident, preşedintele României a folosit mai multe cuvinte injurioase şi discriminatorii la adresa reporterului Antena 1. Incidentul a fost larg mediatizat şi au existat reacţii de dezaprobare din partea mass-media şi a societăţii civile. Traian Băsescu şi-a cerut scuze printr-un purtător de cuvânt.

În alt incident mai puţin mediatizat, Traian Băsescu a făcut o glumă nefericită legată de originile armene ale chirurgului care l-a operat la glanda tiroidă.

Conform informaţiilor publicate de ziarului “Jurnalul Naţional”, în perioada în care a deţinut diferite funcţii publice între 1994 şi 2001, omul politic Traian Băsescu şi familia sa au obţinut echivalentul a peste un milion de dolari din fondurile destinate României prin programul PHARE-UE pentru firmele lor. Traian Băsescu a negat la data de 17 martie 2008 informaţiile apărute în „Jurnalul Naţional” printr-un comunicat de presă.

Dosarul Flota

Dosarul “Flota”, care “a debutat” în 2003, are ca obiect stabilirea modului în care CNM Petromin a fost prejudiciată prin vânzarea, în perioada aprilie 1991-august 2000, a 16 nave, în special mineraliere de mare capacitate. În dosarul “Flota”, instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, au fost cercetaţi trei foşti miniştri ai Transporturilor, Traian Băsescu, Aurel Novac, Paul Teodoru, precum şi alte persoane care au fost implicate în vânzarea unor nave din flota română. Procurorii afirmau în 2003 că ar exista indicii că foştii miniştri ar fi comis infracţiunea de abuz în serviciu contra interesului public. După o succesiune de amânări şi schimbări de locuri de judecată, magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au început în 2005 judecarea procesului. De la primul termen s-a luat în discuţie problema imunităţii prezidenţiale a inculpatului Traian Băsescu. Judecătorii au decis ca dosarul să fie retrimis la PNA pentru reluarea anchetei. Ulterior Parchetul Naţional Anticorupţie (redenumit în 2006 Direcţia Naţională Anticorupţie) a solicitat o nouă expertiză contabilă a prejudiciului. Noua expertiză contabilă, finalizată în septembrie 2007, a stabilit că prejudiciul, stabilit iniţial de prima expertiză la 275 de milioane de euro, este inexistent (zero). Astfel infracţiunile pentru care au fost deferiţi justiţiei şeful statului, Traian Băsescu – în calitate de fost ministru al Transporturilor – şi alţi doi foşti şefi ai acestui minister, Aurel Novac şi Paul Teodoru, devin lipsite de conţinut juridic fără existenţa vreunui prejudiciu. De altfel, calculele expertizei susţin că, prin vinderea celor 16 nave, Statul Român nu doar că nu a ieşit în pierdere, dar evitând prin această vânzare cheltuielile de întreţinere a navelor, a obţinut un venit net de peste 17 milioane de dolari.

• Site de campanie
• Site creat în sprijinul preşedintelui la Referendum
• Site oficial al Preşedintiei României

2.    Mircea Geoana

Mircea Dan Geoana (nascut la data de 14 iulie 1958) este un senator român, preşedinte al Partidului Social Democrat din aprilie 2005, preşedinte al Senatului României din decembrie 2008, Expert în integrarea europeană şi euro-atlantică, autor al mai multor articole pe aceste subiecte, gazdă a numeroase prezentări despre politica externă a României, economiile de tranziţie şi globalizare la cele mai importante universităţi şi think-tank-uri americane şi europene.

Activitate

Absolvent, în 1983, al Facultăţii de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, Geoană a lucrat vreme de câţiva ani în domeniul energetic, pe şantiere din Bucureşti sau Giurgiu. Şi-a făcut stagiatura onorabil, între două trenuri pe zi, în pas cu vremurile. În 1987 Mircea Geoană s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti, cursuri fără frecvenţă. A ocupat, pentru doi-trei ani, un loc printre arbitrii fotbalului autohton la Bragadiru şi Voluntari. „Am luat-o de jos, de la Divizia Onoare” – spunea într-un interviu. „Numai eu ştiu câte înjurături am auzit, dar şi câtă condiţie fizică am făcut. Nu vă puteţi imagina câtă pasiune poate să fie la un meci de Divizia Onoare, la Bragadiru sau Voluntari. Am făcut-o cu pasiune”. Decembrie 1989 l-a surprins ca adjunct de şef de brigadă la Trustul Energomontaj Bucureşti şi student la Drept.

În 1990, pentru că ştia şi limba franceză, Mircea Geoană a devenit referent în Ministerul de Externe, repartizat pe relaţia cu Franţa. A fost remarcat rapid de ministrul Adrian Năstase, care a vrut să-l avanseze în funcţia de şef al protocolului din minister, dar, pentru că a refuzat funcţia, în 1991 l-a numit directorul Direcţiei Afaceri Europene (NATO, Uniunea Europeană, OSCE, UEO, Consiliul Europei). În 1991 a condus delegaţia română cu ocazia Comitetului Înalţilor Funcţionari ai CSCE. Proaspătul director a plecat la perfecţionare în Franţa, la prestigioasa şcoală de administraţie franceză „L’Ecole Nationale d’Administration de Paris”, pe care a absolvit-o un an mai târziu. A fost numit, în 1993, după absolvirea Dreptului, purtător de cuvânt al MAE, funcţie pe care a deţinut-o până în 1995. A absolvit în 1994 cursul despre instituţii democratice al NATO. Între timp, a mai preluat şi funcţia de director general al Direcţiei Generale Asia, America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa (1994), respectiv al Direcţiei Generale Europa, America de Nord, Asia, America Latina Orientul Mijlociu şi Africa (1995) din cadrul MAE. Un an mai târziu, în 1996, Mircea Geoană este numit ambasadorul României în Statele Unite, devenind astfel, la 37 de ani, cel mai tânăr ambasador din corpul diplomatic român. În martie 2000 i-a fost acordat rangul diplomatic de ambasador. Şi-a completat, în 1999, studiile, absolvind Programul de dezvoltare managerială al Grupului Băncii Mondiale la „Harvard Business School” şi a fost doctorand în economie mondială la Academia de Studii Economice din Bucureşti. A fost, de asemenea, profesor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative şi la Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti.

În decembrie 2000 el devine, pentru patru ani, ministrul afacerilor externe în guvernul Năstase. A fost considerat unul dintre cei mai buni miniştri ai acestui guvern. După pierderea alegerilor pentru Primăria Capitalei în 2004, a fost nominalizat candidat al PSD pentru funcţia de premier, în tandem cu Adrian Năstase. După pierderea alegerilor prezidenţiale de către Adrian Năstase a devenit un candidat redutabil la conducerea partidului, pe care a şi câştigat-o în martie 2005, într-o confruntare între proiectul său european şi progresist, şi aripa conservatoare a lui Ion Iliescu. În cursa pentru preşedinţia PSD Mircea Geoană a întrunit 964 de voturi pentru şi 541 de voturi împotrivă, iar contra-candidatul său, Ion Iliescu, a obţinut 530 voturi pentru şi 975 împotrivă.

Familia

Mircea Dan Geoană este fiul fostului şef al Comandamentului Apărării Civile din România, generalul Ioan Geoană. Căsătorit cu Mihaela Geoană, de profesie arhitect, are 2 copii: Ana Maria şi Alexandru. Soţia sa, Mihaela, este recunoscută ca o persoană implicata mai degrabă în acte caritabile, ea fiind preşedinta fundaţiei „Renasterea”, dar şi a ONG-ului „Millenium for Human Rights”. Soacra, Margareta, la rândul ei, conduce fundaţia „Tinerii României”.

Controverse

Oficial, printr-o controversată declaraţie de avere, el a recunoscut un teren intravilan de 1.000 mp, un Volkswagen din 2001, o jumătate de apartament din 1988, conturi în România de 17.965 dolari şi 100 milioane lei şi un cont în SUA, de 175.000 dolari. Întrebat asupra provenienţei celor 192.000 de dolari din conturile sale, Geoană a declarat că ei provin din banii câştigaţi ca bursier la şcoala de Administraţie Franceză (1991-1992) şi din salariul pe care l-a avut ca ambasador în SUA. Fostul preşedinte Emil Constantinescu a declarat pentru un cotidian central: „Nu se pot face economii de acest gen. Am multe cunoştinţe care lucrează în mediul diplomatic şi care au venituri comparabile cu cele pe care Mircea Geoană le-a avut în Statele Unite. Mi-au spus că e greu, e chiar imposibil să strângi mai mult de 11.000, maximum 15.000 de dolari în patru ani. Toţi mi-au mărturisit asta”. În contul lui Mircea Geoană a fost trecut şi un teren din Buşteni, a cărui valoare este de aproximativ 450.000 de dolari. Terenul aparţine însă socrilor lui Mircea Geoană şi a fost obţinut printr-un schimb cu Romsilva, condusă de pesedistul Gheorghe Gavrilescu. Soţii Costea au cedat Regiei Pădurilor 5.000 mp în localitatea Băneşti şi au primit în schimb, în baza Legii nr. 69/1991, un teren de 4.000 mp în cartierul Zamora din Buşteni. De asemenea, faptul că Ion Iliescu l-a numit la un moment dat “prostănac”, l-a stigmatizat pe toată perioada sa de cariera politică.

Mircea Geoană a fost menţinut pe întreaga durată a presedintei lui Emil Constantinescu, ca ambasador în Statele Unite. Una dintre explicaţii a fost aceea că Geoană a reuşit să se facă plăcut la Washington, soţii Geoană fiind persoane prezentabile şi inteligente, care ştiu să întreţină o discuţie în limba engleză. S-a mai spus, la fel, că după ce a aflat că Emil Constantinescu a câştigat alegerile din 1996, Mircea Geoană i-a trimis acestuia o scrisoare prin care şi-ar fi exprimat bucuria că, în sfârşit, „am scăpat” de „stafiile trecutului” sau „de cancerul democraţiei româneşti”. Scrisoarea, trimisă prin fax preşedintelui Constantinescu, l-ar fi determinat pe acesta să-l menţină la Washington pe ambasadorul Geoană. Deşi, în mai multe rânduri, s-a evocat existenţa acelui răvaş, până în prezent nimeni n-a reuşit să producă dovada că ar fi existat.

Distincţii

Ca o recunoaştere a meritelor sale profesionale, Mircea Geoană a primit următoarele distincţii:

* Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) pentru servicii deosebite aduse în politica externă a României

* Legiunea de Onoare – Franţa (octombrie 2002)

3.   Crin Antonescu

George Crin Laurenţiu Antonescu (nascut la data de 21 septembrie 1959, Tulcea) este un politician român, dreşedinte al Partidului Naţional Liberal din 20 martie 2009, candidat din partea acestei formaţiuni la alegerile prezidenţiale din 2009.

Crin Antonescu s-a nascut la 21 septembrie 1959 la Tulcea. Mama era invatatoare iar tatal, profesor suplinitor de limba romana. “Dupa obiceiurile vremii, n-a fost lasat sa termine facultatea pentru ca nu avea o origine suficient de sanatoasa. Desi nu provenea dintr-o familie bogata, bunicul meu facuse totusi parte din clasa de mijloc, era finantist, functionar public.”

Antonescu in Bacau alaturi de Stavarache si staf-ul de campanie PNL, 15 noiembrie 2009

Crin Antonescu in Bacau, mesaj final,15.11.2009

A copilarit intr-o casa aflata intr-o curte mare unde mai locuiau inca 12 familii. Constructiile, acum nationalizate, fusesera facute in perioada interbelica de proprietarul unei fabrici de covrigi, pentru angajatii lui. “Era acolo o lume foarte colorata, un fel de Romanie in miniatura. Soferi, profesori, muncitori, casnice, romani, bulgari, lipoveni…Si apa si instalatiile sanitare erau in curte. Pentru adulti era un adevarat infern, galagia nu se oprea aproape niciodata, dar pentru copii era un paradis. Curtea avea trei iesiri, te puteai juca in voie si puteai scapa usor cu fuga ori de cate ori scoteai din sarite pe cineva.” Va locui acolo pana in 1977, cand casele au fost demolate.

In scoala primara si ciclul gimnazial devine foarte atasat de disciplinele umaniste, in special de limba romana. Asa ajunge sa iubeasca Iasiul din povestirile marilor scriitori. “In anul cand terminam scoala generala tata s-a imbolnavit de plamani si a trebuit sa faca tratament undeva langa Iasi. Am reusit sa-l conving sa ma mut si eu aproape de el si sa intru la liceu in orasul viselor mele. Asa am ajuns, la 14 ani, sa stau in gazda si sa ma descurc aproape de unul singur cateva luni. Dupa primul trimestru tata a terminat tratamentul si ne-am dat seama ca e o aventura pe care n-o putem sustine financiar. M-am intors la Tulcea.”

La liceul din orasul natal continua pasiunea pentru literatura si istorie, participa la olimpiade nationale si obtine mai multe premii. “Directorul, el insusi profesor de romana, se mandrea din ce in ce mai mult cu mine, ceea ce mi-a creat un regim privilegiat. Aveam voie sa invat numai la materiile care imi placeau.” In 1978 castiga olimpiada nationala de istorie. “Asta m-a decis sa aleg, in fine, facultatea la care sa dau examen. Pentru ca ma tenta si filologia”. In 1979 intra, al doilea pe lista, la Facultatea de istorie de la Universitatea din Bucuresti.

In 1984 isi cunoaste viitoarea sotie. “A fost o intalnire deosebita si neasteptata, eu nici nu ma gandeam la insuratoare pe vremea aceea.” Dupa casatorie decide sa repete ultimul an de studiu ca sa termine facultatea odata cu sotia. In 1985 devine absolvent, cu o lucrare de diploma despre “Conceptia politica la Dante Aligheri”. Potrivit regulilor vremii e repartizat la o scoala din satul Stioborani, comuna Solesti, in judetul Vaslui.

Un an mai tarziu scoala se inchide din lipsa de elevi si Antonescu devine profesor la Niculitel, la treizeci de kilometri de Tulcea natala. In 1989 termina stagiatura si devine muzeograf la sectia de istorie de la Muzeul Delta Dunarii, din Tulcea. “Schimbarile din Estul Europei erau in toi, comentam toata ziua cu colegi sau cu prieteni. Acolo m-a prins revolutia. In 22 decembrie, dupa ce l-am vazut pe Dinescu la televizor, am luat-o la fuga spre centrul orasului. Cativa studenti incepusera deja sa scoata simbolurile de pe judeteana de partid. Oamenii se strangeau in grupuri. Desi nu imi era prea clar ce se petrece am inceput sa strig impreuna cu cativa prieteni “Jos comunismul!”. Era ceva nou pentru cei din jur. La momentul acela eu credeam ca va fi ceva cam ca in Ungaria din 56, ca miscarea va fi oprita de o interventie sovietica. Citisem mult despre asta.”

Seara tarziu, tine primul discurs public in centrul municipiului. Oamenii adunati acolo cereau tot mai insistent sa vorbeasca intelectualii. “Nu mai tin minte nimic din ce am spus atunci. Erau acolo vreo 25000 de oameni.”

Dupa revolutie redevine profesor la cel mai important liceu din oras, “Spiru Haret”. Urmareste cu pasiune evolutiile de pe scena politica. Impreuna cu un grup de prieteni scoate « Gazeta de Tulcea », pe care o distribuie gratuit de pe capota unei masini. Participa la manifestatiile de la Bucuresti. “Evenimentele din 28-29 ianuarie m-au decis sa intru in politica. Am vazut atunci peste 200000 de oameni de toate varstele militand pasnic pentru o idee, am vazut si ce inseamna manipularea. Desi simpatizam cu toate partidele istorice am decis sa ma inscriu in PNL si din respect pentru trecutul partidului si pentru ca regaseam acolo multi reprezentanti ai generatiei mele.”

E delegat sa organizeze filiala Tulcea a partidului si devine primul ei presedinte. E cap de lista la alegerile din mai 1990, cand obtine 4,7% din voturi, insuficient ca sa ocupe un loc in parlament. Editeaza din nou “Gazeta de Tulcea” dar dupa cateva numere ziarul se opreste din motive financiare. In 1992 protesteaza impotriva iesirii PNL din Conventia Democratica. “Stelian Tanase e cel care m-a readus in politica activa. El m-a convins sa intru in Partidul Aliantei Civice, recent infiintat, care era membru in CDR. Si tot el, nu stiu cum, i-a convins pe cei de la Bucuresti sa ma puna pe prima pozitie la Tulcea, pe lista Conventiei, la alegerile din 1992. Asa am ajuns deputat.”

Ulterior, militeaza pentru unificarea miscarii liberale si pentru reintegrarea ei in CDR. Ca membru PNL redevine deputat in 1996 iar in 1997 e numit Ministru al Tineretului si Sportului, functie pe care o va detine trei ani. Din aceasta pozitie reuseste sa legifereze renta viagera pentru sportivii de performanta, care exista pana astazi, marirea spectaculoasa a baremurilor de premiere pentru sportivi, genereaza Legea Educatiei Fizice si Sportului si readuce in patrimoniul ministerului o serie de baze sportive importante printre care Sala Polivalenta din Bucuresti.

A fost vicepresedinte al PNL in 1995 si liderul grupului parlamentar PNL din Camera Deputatilor intre 1996-1997 si 2002-2004. In 20 martie 2009,la Congresul extraordinar al PNL,Crin Antonescu este ales presedinte al partidului,contracandidatul sau fiind Calin Popescu Tariceanu.Ludovic Orban este ales in functia de prim-vicepresedinte.

Studii

În 1985, a absolvit Universitatea Bucureşti, Departamentul Istorie-Filozofie. În urma atacurilor din partea jurnalistului Ioan T. Morar, Crin Antonescu a declarat că a repetat doi ani în timpul facultăţii, odată ca un gest de nonconformism faţă de sistemul comunist, şi a doua oară pentru că a dorit să ramână în Bucureşti alături de soţia încă studentă.

Activitate Educaţională

* 1985-1989 – Profesor de istorie în comuna Soleşti, judeţul Vaslui şi în comuna Niculiţei, judeţul Tulcea

* 1989-1990 – Muzeograf în oraşul Tulcea

* 1990-1992 – Profesor la liceul “Spiru Haret”, Tulcea

Activitate Politică

* Din 1990 – Membru în Partidul Naţional Liberal, (PNL)

* 1990-1992 – Participă la organizarea filialei Tulcea a PNL

* 1992-1996 – Membru în Camera Deputaţilor, Comisia pentru Educaţie tineret şi sport

* 1995-2002 – Vicepresedinte PNL

* 1996-2000 – Membru în Camera Deputaţilor

o Membru al Comisiei pentru Afaceri Externe

o 1996-1997 – Lider parlamentar al grupului PNL

* 1997-2000 – Ministrul Tineretului şi Sportului

* 2000-2004 – Membru în Camera Deputaţilor

o 2002-2004 – Lider parlamentar al grupului PNL

o Membru al Comisia pentru Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport

* 2004 – reales ca Membru în Camera Deputaţilor (PNL)

o Lider parlamentar al grupului PNL

o Membru al Comisiei pentru Afaceri Externe (până in Februarie 2007)

o Membru al Comisiei pentru Cultura, Artă şi Mass Media (din Februarie 2007)

* 2008 – ales ca Senator (PNL)

* 20 martie 2009 – Preşedinte al PNL

• Site Personal şi de Campanie
• Site Partidul National Liberal

Manifestul bunului-simt!
M-am gandit sa incep campania propriu-zisa cu un mesaj direct catre oameni. Se cheama “Manifestul bunului-simt” si se refera la lucruri despre care politicienii vorbesc, din pacate, foarte rar sau deloc. N-o sa explic aici despre ce e vorba, cred ca textul e suficient de clar. Doar o idee mai simt nevoia sa adaug. Vom schimba lucrurile plecand de peste tot si actionand impreuna. Nesimtirea unui ministru care nu ne baga in seama face casa buna cu nesimtirea soferului care iti taie calea ranjind. Si amandoi sunt foarte mandri de asta. Chiar daca par diferite prin dimensiune, sa zicem, sunt atitudini identice care se hranesc una pe alta.

Manifestul bunului-simt

După douăzeci de ani de la o revoluție politică, România e nemulțumită și blocată. Am construit instituții care nu funcționează, am adoptat legi care nu se aplică. Între conducători și conduși e o prăpastie. Dar soluția nu mai este o altă revoltă violentă. Ci o revoluție a bunului-simț.

România din afara politicii este o ţară cu oameni corecţi, care respectă legea, au frică de Dumnezeu şi care sunt, la rândul lor, respectaţi de instituţii. În prezent, sistemul din jurul nostru este unul lipsit de bun-simţ. E un sistem căruia nu-i pasă de oameni. Este un sistem care nu mai reacţionează la durere, la sărăcie, la boală, la jigniri, la violenţă si la dispreţ.

Ca preşedinte, vreau să forţez acest sistem, inclusiv prin exemplul propriu, să reacţioneze. Şi să redevină sensibil la problemele oamenilor.

Mesajul meu către oameni este să se implice. Să reziste şi chiar să riposteze. Nesimţirea se extinde în societate cu complicitatea oamenilor normali, a celor corecţi, care stau pe margine pasivi. Eu reacţionez, prin candidatura mea, la nesimţirea din aceşti ani. Sper ca, alături de mine, să vină cât mai mulţi români care s-au săturat de tot ce se întâmplă în jurul lor, în ţara lor.

Cum construim ROMANIA BUNULUI-SIMT:

1. BUN-SIMT INSEAMNA SA NU-TI UITI PARINTII. Să nu îi ignori. Să ai grijă de ei, de bătrânii din jurul tău, pentru că şi ei au avut grijă de tine. Ei nu sunt o povară, ci sunt dovada cea mai caldă a umanităţii noastre

2. SPUNEŢI NU VIOLENŢEI. Ura, violenţa, agresivitatea nu rezolvă nimic. Te răcoreşti pe moment, dar atât. Nu poţi trăi normal într-o ţară în care oamenii se atacă cu ură unii pe alţii pe stradă, în trafic, pe internet, la televizor, în instituţii.

3. NU INCHIDEŢI OCHII LA FURTURI. Din banii publici, din buzunarul celui de pe stradă, din bugetul localităţii dvs, de peste tot. Nu vă lăsaţi atraşi de şmecheri şi de cei care se descurcă în afara legii. Ei sunt, totuşi, o minoritate.

4. REFUZAŢI MINCIUNA. Respingeţi ipocrizia. Spuneţi mereu adevărul, chiar şi atunci când doare. Iar când vedeţi oameni care mint, nu-i lăsaţi să meargă mai departe. Tolerând minciuna timp de 20 de ani, am lăsat ca politicieni fără bun-simţ să ajungă parlamentari, primari, miniştri sau chiar preşedinţi.

5. NU INSTIGAŢI LA URĂ ŞI LA INTOLERANŢĂ. Nu bătrânii sunt vinovaţi de problemele tinerilor, nu cei de la stat sunt vinovaţi de problemele celor de la privat. Suntem cu toţii cetăţenii aceleiaşi ţări. Trăim cu toţii împreună. Suntem o singură ţară. Trebuie să învăţăm să ne respectăm, pentru că vom trăi împreună şi după ce alegerile se termină.

6. NU VĂ MAI GRĂBIŢI SĂ VĂ ÎMBOGĂŢIŢI PESTE NOAPTE. Acest mesaj e mai ales către toţi cei care vor să intre în politică. Lupta noastră trebuie să fie împotriva sărăciei, şi nu pentru a face milioane de euro din bani publici. Bunul simţ ne spune că nu vom reuşi luând de la unii – mai mici, mai săraci, mai izolaţi, şi dând doar celor puternici şi bogaţi. Modelul corect este acela în care câştigăm cu toţii, nu doar unii. Suntem o comunitate, nu o junglă.

7. HAIDEŢI SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE CU TRECUTUL. După 20 de ani, tot nu ştim adevărul despre comunism, despre marile probleme ale tranziţiei, despre marile ilegalităţi financiare. Dacă nu rezolvăm problemele trecutului, le vom repeta la nesfârşit.

8. MODELUL CORECT în orice societate este cel bazat pe educaţie. Pe civilizaţie. Pe politeţe. Pe cultură şi bun-simţ. Respectaţi valorile şi respingeţi mitocănia. Doar aşa ne pregătim copiii pentru o viaţă mai bună.

9. VORBIŢI UNII CU CEILALŢI. Citiţi, informaţi-vă, schimbaţi păreri. Dialogul este singura soluţie. Trăim împreună şi trebuie să ne înţelegem unii cu ceilalţi. Chiar dacă avem păreri politice diferite, elementele de bază ale societăţii trebuie să rămână aceleaşi.

10. AJUTAŢI-I PE CEI DIN JURUL VOSTRU. Din credinţa în Dumnezeu, din moralitate sau din bun-simţ. Nu toţi au noroc, nu toţi au o viaţă normală, nu toţi au o zi bună. Suntem oameni dacă ne ajutăm unii pe alţii. Nimeni nu trebuie să se simtă abandonat de comunitatea din care face parte.

Eu nu vă voi propune o Românie pasivă.
Nu asta e alternativa la România agresată şi asurzită de gălăgia de azi.
EU VOI PROPUNE O ROMÂNIE CARE SĂ LUPTE.
O Românie care să riposteze în faţa nesimţirii. A inselaciunii si a tupeului.
Cei care îşi fac cinstit datoria, cei care au bun-simţ şi respect sunt majoritari în România. Infractorii, corupţii, tupeiştii şi mitocanii sunt minoritari. Dar ei vor continua să ne domine viaţa, dacă nu luăm atitudine. Eu vă cer să vă implicaţi.
Să reacţionaţi când vi se face o nedreptate.

MIZA MEA, ÎN ACEASTĂ CAMPANIE, ESTE RETREZIREA ROMÂNIEI LA VIAŢĂ.

Vreau stoparea fenomenului Băsescu, cel care a dus la blocajul din ultimii cinci ani şi la deziluzia majoră pe care o trăim cu toţii.
Dacă facem asta, avem şansa de a schimba ceva în bine.
Doar aşa putem spera ca soluţiile pentru oameni să fie unele de bun-simţ şi doar aşa forţăm politica să redevină utilă pentru toti.

DAR, PENTRU ASTA, VOI, CEI CARE CITIŢI ACEST MANIFEST,
VENIŢI LA VOT!

4.    Sorin Oprescu

Sorin Mircea Oprescu (nascut la data de 7 noiembrie 1951, Bucureşti) este un politician român, de profesie medic chirurg şi actualmente este Primar General al Municipiului Bucureşti. A fost senator de Bucureşti în legislatura 2000-2004, apoi 2004-2008, din partea PSD şi Primarul Capitalei din 2008. În timpul facultăţii a fost membru marcant al Asociaţiei Studenţilor Comunişti din România.

Sorin Oprescu intra in lupta!

Sorin Oprescu intra in lupta! 2

“Am decis să candidez la preşedinția României…
În România mea, să conduci înseamnă să s erveşti oamenii – şi nu să supui oamenii!!!!

Sorin Oprescu intra in lupta 3

A candidat de două ori la funcţia de primar al municipiului Bucureşti. În 1998 a fost învins în al doilea tur de scrutin de Viorel Lis (CDR), iar în 2000 de Traian Băsescu (Partidul Democrat).

Pe 21 aprilie 2008 şi-a dat demisia din PSD, pentru a candida ca independent pentru funcţia de primar general al municipiului Bucureşti,[1] pe care a şi câştigat-o în al doilea tur de scrutin al alegerilor locale din 15 iunie.

În 2009 s-a lansat în campania pentru alegerile prezidenţiale din acel an, având drept semn electoral un soare albastru înscris într-un cerc.

Site de campanie – Sorin Oprescu

5.    George Becali

George Becali, cunoscut şi ca Gigi Becali (nascut la data de 25 iunie 1958, satul Zagna, judeţul Brăila) este patronul echipei Steaua Bucureşti, om de afaceri şi politician român.

George Becali s-a născut la data de 25 iunie 1958, în satul Zagna (judeţul Brăila) într-o familie de origine aromână, care a fost deportată în Bărăgan, de autorităţile comuniste, datorită asocierii cu fasciştii din Garda de Fier înainte de cel de-al doilea război mondial.

După evenimentele din 1989, s-a lansat în afaceri, având, în prezent, o avere estimată la aproape 3 miliarde de dolari (ocupă locul 2 în Topul celor mai bogaţi români, întocmit de revista „Capital”). În prezent, este preşedinte al Consiliului de Administraţie al F.C. Steaua S.A. Bucureşti, acţionar majoritar la F.C. Steaua S.A. Bucureşti, la Avicola Iaşi şi la Uzina Mecanică Drăgăşani. Marea parte a averii sale provine din investiţii imobiliare.

George Becali s-a remarcat atât prin funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Clubului de Fotbal Steaua Bucureşti şi calitatea de acţionar majoritar al acestuia, dar şi prin ascensiunea politică (fiind cotat cu cca 10-15% cota de încredere în unele sondaje de opinie).

A organizat acţiuni de binefacere, a construit biserici, s-a remarcat în acest sens prin donaţia de câteva milioane de euro făcută către bisericile ortodoxe româneşti de la Muntele Athos, precum şi construirea unui sat pentru sinistraţii de la Vadu Roşca (jud. Vrancea), Rast (jud. Dolj) şi Arbore (jud. Suceava).

Activitate politică

În 2000 a candidat pentru Camera Deputaţilor din partea unei asociaţii a italienilor din România, ratând cu puţin intrarea în Parlament .

A preluat Partidul Noua Generaţie de la un fost primar al Bucurestiului, a cărui preşedinte este din 10 ianuaie 2004. În anul 2004, a participat la alegerile pentru preşedinţia României, fiind candidatul acestui partid. A obţinut 1,77% din opţiunile de vot. La alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007, s-a aflat pe prima poziţie pe lista PNG, dar partidul său s-a aflat la mică distanţă sub pragul electoral. Din aprilie 2009, membru PRM, candidat pentru europarlamentare.

Controverse

George Becali este un om controversat, face o politică populistă şi îşi face pe larg cunoscută ideologia ultra-naţionalistă, afirmând că stânga politică ar fi unealta “Diavolului”. Este cunoscut şi din pricina faptului că îşi întoarce deseori declaraţiile. Un exemplu este aducerea fotbalistului brazilian Élton Jose Xavier Gomes în Ghencea. La sosirea acestuia la Bucureşti George Becali l-a lăudat mai multor ziare şi agenţii sportive, ca şi celor de televiziune. Cu numai 2 luni mai târziu, nejustificat de prestaţia sa, Élton a fost criticat dur de acelaşi Becali, care apoi a declarat că „Élton e circar şi nu are ce să mai caute la Steaua”.

Populiste sunt şi apariţiile lui la televizor, unde la programe politice refuză a răspunde la întrebările dictate de crainici, încercând să preia controlul şi folosind expresii ieşite total din afara contextului, atacând personaje politice şi comparându-se cu foşti domnitori ai unităţilor politice române (cu Mihai Viteazul, numindu-se voievod etc.) De altfel, Becali a avut probleme cu justiţia datorită folosirii imaginii lui Mihai Viteazul, dintr-un film regizat de Sergiu Nicolaescu, avându-l ca actor principal pe Amza Pellea, pentru campania sa electorală.

A atras atenţia asupra sa şi prin agresiunea verbală împotriva unui jurnalist, Becali exprimându-şi printr-o serie de înjurături nemulţumirea faţă de postul Antena 1, condus de unul dintre adversarii săi politici, Dan Voiculescu. Chiar a pretins ca unele dintre ele să fie publicate a doua zi în ziar, cu cenzura de rigoare.

Pentru că a nu a respectat ordinele lui Gigi Becali privind poziţia în teren a lui Mirel Rădoi (intervenţia patronului în alcătuirea echipei nu este ceva normal în fotbalul civilizat), antrenorul Gheorghe Hagi a fost aproape de a fi demis, dar Becali s-a răzgândit doar fiindcă Hagi este naşul său, după propriile declaraţii ale lui Becali.  În cele din urmă, Hagi şi-a dat singur demisia, punând gestul său pe seama comportamentului lui Becali, pe care l-a acuzat de un comportament nedemn faţă de Steaua.

În data de 7 mai 2008 DNA Cluj a reţinut cinci prsoane din anturajul lui Gigi Becali care aveau asupra lor suma de 1,7 milioane de euro, sumă care se presupune că era destinată jucătorilor de la U Cluj în caz că nu pierdeau întâlnirea cu CFR Cluj. Becali însă afirmă că banii erau destinaţi cumpărării de bomboane.

În data de 2 aprilie 2009, George Becali a fost ridicat cu mandat de arestare de la domiciliul său din cartierul Pipera din Bucureşti sub învinuirea de lipsire de libertate ilegală şi a fost prezentat Judecătoriei sectorului 1 al Capitalei. Completul de judecători, după mai multe ore de deliberări a hotărât arestarea preventivă pe un termen de 29 de zile al lui George Becali împreună cu alţi patru complici făptuitori: Cătălin Zmarandescu, Ştefan Dediu, Nicolae Dumitraşcu şi Dumitru Beciual. Avocaţii celor arestaţi au declarat imediat recurs împotriva sentinţei judecătoreşti. Recursul la măsura arestării preventive a celor cinci învinuiţi s-a judecat în data de 6 aprilie 2009 de către un complet de trei judecători ai Tribunalului Bucureşti. Avocaţii celor învinuiţi, iniţial au solicitat recuzarea completului de judecată, procedură care a condus la suspendarea temporară a procedurii, după deliberarea Consiliului Tribunalului s-a adopotat măsura respingerii solicitării învinuiţilor. Judecarea de fond a cauzei s-a reluat în după amiaza zilei de 6 aprilie de acelaşi complet. Verdictul tribunalului a fost dat seara târziu şi a constat în respingerea recursului formulat de cei învinuiţi, respectiv menţinerea deciziei iniţiale, din care s-a reţinut motivarea judecătoriei Sectorului 1: …organele judiciare sunt singurele abilitate să efectueze cercetări pentru aflarea adevărului, iar neacceptarea acestui principiu ar însemna pentru toţi cetăţenii că au posibilitatea de a-şi face singuri dreptate, prin sancţionarea unei fapte ilicite prin comiterea unei alte fapte ilicite.

Site-ul oficial al lui Gigi Becali

6.    Kelemen Hunor (vezi video), s-a nascut la data de 18 octombrie 1967 in localitatea Carta, judetul Harghita si este necasatorit.

Studii si specializari:

1993 – medic veterinar, Universitatea de Stiinte Agricole Cluj, Facultatea de medicina veterinara

1998 – profesor de filosofie, Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de filosofie

Activitatea profesionala:

1990 – 1997: a fost redactor la Radio Cluj, emisiunea in limba maghiara

1993 – 1997: redactor la revista culturala “KORUNK”

1997 – 2000: secretar de stat in Ministerul Culturii

2000 – 2008: deputat, Camera Deputatilor

Functii detinute:

1999 – 2007: presedintele Consiliului de coordonare UDMR

2007: presedinte executiv UDMR

Activitatea civica:

presedintele Fundatiei pentru scoala Iskola Alapitvány

Activitate literara

Minuszévek, volum de poezii, editura Kriterion, 1995

A Madári Jestzök Halála, roman, editura Mentor, 1999

A Szigetlakó, volum de poezii, editura Pallas Akadémia, 2001

Peste 100 de articole in diferite reviste

Distinctii si decoratii:

Premiul Uniunii Scriitorilor, 1995

Premiul Litea-Budapesta, 1996

Ordinul Steaua Romaniei in grad de Comandor, 2000

Ordinul Crucea Mijlocie al Republicii Ungare, 2008

Despre Kelemen Hunor asa cum se prezinta el pe site:

“M-am născut la 18 octombrie 1967 în localitatea Cârţa, judeţul Harghita. Am desluşit tainele scrisului şi cititului la şcoala primară din Ineu, frecventând apoi gimnaziul la şcoala din Cârţa. Am fost membru în echipa de hockey a şcolii, iar alături de prietenii mei din copilărie „am pus în scenă” toate romanele cu indieni pe care le-am citit. Trăiesc şi în prezent în satul meu natal, o oază de linişte unde savurez momente de neuitat. Îmi reîncarc forţele cu aerul proaspăt de acasă atunci când timpul îmi permite şi nu sunt plecat în interes de serviciu la Cluj sau Bucureşti.

Târgu Mureş – Cluj Napoca

Am urmat liceul la Târgu Mureş unde am trecut cu bine de toate „bolile adolescenţei”. Pe atunci aveam părul lung, purtam jeansi strâmţi şi ascultam muzică rock zi şi noapte. În liceu mi-am dorit să fiu medic veterinar, astfel că am absolvit la Cluj Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Încă din copilărie am îndrăgit literatura, iar cu filosofia am început să cochetez în timpul facultăţii de medicină veterinară. În 1993 am intrat la Facultatea de Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai, unde am absolvit în anul 1998. De atunci foarte mulţi mă întreabă care este relaţia dintre cele două facultăţi absolvite. Un om se poate simţi confortabil stăpânind ambele domenii – este răspunsul meu sincer.

După ‘89

În decembrie 1989 am început să învăţ libertatea care a sosit pe neaşteptate având calitatea de cofondator şi redactor-şef adjunct al revistei culturale Jelenlét). A fost o aventură interesantă, fiind pus în situaţia nu doar de a redacta şi de a vinde pe piaţă săptămânal o publicaţie ci şi de a asigura salariul echipei. În toamna anului 1990 m-am angajat la Studioul Teritorial Cluj al Societăţii Române de Radiodifuziune, unde am redactat emisiuni politice şi culturale. Între timp am colaborat şi la revista culturală Korunk. Împreună cu prietenii, am organizat un cerc literar şi am fost membru activ în câteva iniţiative considerate a fi inovative la acea vreme.

În politică …

Am debutat în viaţa politică în anul 1997. Povestea a început într-o duminică: a sunat telefonul şi am fost întrebat dacă nu cumva doresc să fiu secretar de stat UDMR în Ministerul Culturii. După ce am realizat că nu este o glumă matinală, am spus da şi peste câteva zile am plecat la Bucureşti să-mi ocup noul loc de muncă, unde am muncit patru ani.

Din 2000 sunt deputat UDMR de Harghita şi membru în comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, din 2005 sunt membru UDMR în Biroul Permanent al Camerei, iar din 9 iunie 2007 sunt preşedintele executiv al UDMR. Campaniile electorale pentru alegerile locale şi cele pentru Parlamentul European au constituit o etapă favorabilă de „încălzire” atât în calitatea mea de preşedinte executiv cât şi în cea de şef de campanie electorală.

La 27 iunie 2009 Consiliul Reprezentanţilor Unionali a decis ca eu să reprezint comunitatea maghiară la alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie. În această campanie voi spune răspicat, că perioada de tranziţie care a început în 1989 a luat sfârşit. Avem nevoie de un nou mod de a face politică, avem nevoie de sinceritate, trebuie să exprimăm clar ce fel de viitor ne dorim.

Activitate literară

* În 1995 a apărut la Editura Kriterion volumul de versuri Mínuszévek (răsplătit în 1996 cu premiul pentru debut din partea Uniunii Scriitorilor din România) .

* În 1999 apare la Editura Mentor din Târgu Mureş romanul A madárijesztők halála.

* Un nou volum de poezii A szigetlakó a fost publicat în 2001 la Editura Pallas Akadémia din Miercurea Ciuc.

* Creaţiile mele literare au apărut în numeroase publicaţii din România şi Ungaria.

Site-ul oficial al lui Kelemen Hunor

7.    Corneliu Vadim Tudor

Corneliu Vadim Tudor (nascut pe 28 noiembrie 1949, la Bucureşti) este un scriitor, politician şi jurnalist român. Este fondatorul şi preşedintele Partidului România Mare. A fost discipolul lui Eugen Barbu. A scris numeroase poeme în care ridica în slăvi cuplul dictatorial, pe Elena şi Nicolae Ceauşescu (Vezi: Antologia ruşinii),de asemenea a mai evocat în poeziile sale iubirea pentru mamă,fapte istorice,natura. Lui Vadim îi place fotbalul; este fan al echipei de fotbal Steaua Bucureşti.

Studii

* 1967 – absolvă cursurile liceale

* 1971 – licenţiat al Facultăţii de Filosofie a Universitaţii Bucureşti cu o teză despre Sociologia Religiei

* 1975 – urmează cursurile Şcolii de Ofiţeri de Rezervă din Bucureşti

* 1978-1979 – bursa premiului internaţional Herder; studiază istoria la Viena.

Cariera politică

A fost senator în Parlamentul României din 1992. La alegerile generale din 1996 a candidat pentru funcţia de preşedinte al României, clasându-se pe locul 5 din 16 candidaţi. În 2000, a candidat la Preşedinţia României, ajungând în turul doi, unde a obţinut 33,17% din voturi.

A înfiinţat revistele România Mare, Politica şi ziarul Tricolorul.

A fost frecvent acuzat de xenofobie , homofobie şi antisemitism,acuzaţiile nefiind niciodată dovedite. În ultimii ani însă, discursul său s-a temperat, adoptând o poziţie pro-europeană şi filosemită.

Deasemenea, Vadim Tudor a fost dat în judecată în mai multe cazuri de insultă şi calomnie, în urma pamfletelor apărute, fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul Alcibiade, în revistele România Mare şi Politica. A publicat peste 10 volume de poezie şi publicistică, unele editate şi în franceză, engleză şi arabă, şi a scris piese de teatru. Carti publicate; -Poezii – Editura Eminescu,1977 -Epistole vieneze – Editura Eminescu,1979 -Poeme de dragoste,ura si speranta Editura Eminescu,1981 -Idealuri-Editura Eminescu 1983 -Saturnalii- Editura Albatros,1983 -Istorie si Civilizatie- Editura Eminescu , 1983 -Mindria de a fi romani- Editura Sport-Turism, 1986 -Miracole-Editura Albatros,1986 -Carte romaneasca de invatatura- Editura Fundatiei Romania Mare 1990, 1991 si 1992 – Jurnal de vacanta, 1996 Editura Fundatiei Romania Mare -Poems-Editura Aggi, Torino,1998 – Piesele de teatru radiofonic; Colindul puiului de cerb-1968, Secerisul de iarna-1976 Domnul Tudor din Vladimiri-1977 Adevarul la puterea I-a, 1977 -Piesa de teatru,Toata lumea stie fotbal,Teatrul Constantin Tanase, premiera dec. 1989. -Scenariul filmului-Triunghiul Mortii

Limbi străine – Italiana, Franceza , Engleza

Controverse

În ultimii ani foarte mulţi lideri au părăsit partidul PRM, printre care: Corneliu Ciontu, Lia Olguţa Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ştefănescu (a revenit în PRM în 2009), Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu (a revenit în PRM în 2009). Cea mai răsunătoare plecare este cea a lui Corneliu Ciontu, considerat unul dintre cei mai de încredere oameni ai liderului PRM. Atât de apropiat încât, în martie 2005, Vadim Tudor s-a retras de la şefia partidului şi i-a predat-o lui Ciontu. Şefia acestuia a durat însă mai puţin de trei luni. În iunie 2005, Vadim Tudor a revenit la conducere, iar Ciontu a fost forţat să părăsească atât preşedinţia, cât şi partidul. Odată cu el au plecat însă şi vicepreşedintele Anghel Stanciu şi zece parlamentari. După plecarea lui Ciontu, Vadim l-a numit pe acesta în comunicatul de presă prin care declara că l-a dat afară din partid: „electrician pensionar şi analfabet”, „care nu ştie nici o limbă străină”, ”fost activist PCR la sectorul 5”, „personaj mediocru pe care l-am instalat, provizoriu, în locul meu pentru că nu găsisem altul mai prost printre cei care îmi duceau servieta”.

De-a lungul timpului, din preajma lui Vadim au plecat mulţi alţii care au devenit extrem de înjuraţi: Radu Teodoru şi Dan Ioan Mirescu (membri fondatori) au plecat la mijlocul anilor ’90, după ce au fost acuzaţi de hoţie. Puţin mai târziu au plecat Codrin Ştefănescu şi Dorin Lazăr Maior, care au devenit din „vajnici revoluţionari“, „gunoaie politice“, „handicapaţi“ sau „maimuţoi“. În 2009, Codrin Ştefănescu s-a reîntors în Partidul România Mare. La fel a fost şi cu Ilie Neacşu şi Sever Meşca, foşti membri care, după plecarea din PRM, au scris o carte despre viaţa în partid şi relaţia cu Vadim. Aceştia au fost calificaţi drept „indivizi fără caracter“ şi „infractori neruşinaţi“.

Campania electorală din 2004

Compania israeliană de publicitate “Arad Communication” a coordonat campania electorală a P.R.M. Vadim şi-a cerut iertare în public faţă de poporul israelian, deoarece a publicat o serie de articole considerate antisemite, şi a construit în oraşul Braşov, prin intermediul Fundaţiei România Mare, o statuie a liderului politic israelian Itzhak Rabin. După mai puţin de un an de colaborare, Vadim a renunţat la contractul cu “Arad Communication”. Contractul a costat în jur de un milion de dolari americani. Vadim ar fi dorit să meargă la Zidul Plângerii de la Ierusalim ca să-şi ceară iertare pentru greşelile trecutului faţă de poporul Israel.

După alegerile din 2004, israelianul de origină română Nati Meir a fost ales membru al Camerei Deputaţilor din partea P.R.M. Ulterior, au intervenit conflicte între Vadim şi Nati Meir, deputatul de origine israeliană acuzând faptul că în ziarul Tricolorul ar fi apărut un articol antisemit.

Senatorul Corneliu Vadim Tudor, împreună cu Fundaţia “România Mare”, a iniţiat şi programul umanitar Cina Creştină. P.R.M. nu a reuşit în noiembrie 2008 să treacă pragul electoral de 5% pentru a intra în Parlamentul European.

8.    Constantin Ninel Potarca s-a nascut la data de 20 noiembrie 1967 in orasul Targu-Jiu, judetul Gorj.

Activitatea profesionala:

- presedinte al Patronatului Oamenilor de Afaceri Rromi din Romania

- a afiliat Patronatul Oamenilor de Afaceri Rromi din România la UGIR 1903

- a fost cooptat in Consiliul National al UGIR 1903

- a facut parte din delegatia Romaniei la ERTF (Forumul European al Rromilor si Nomazilor), considerat Parlamentul European al Rromilor.

9.   Remus Cernea

Remus Cernea (n. 25 iunie 1974) este activist român împotriva discriminării bazate pe credinţă sau religie, partizan al separării dintre Biserică şi Stat şi fondatorul asociaţiei umaniste şi seculariste Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă.

Biografie

În 2002 este absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti.

În 1998 fondează Societatea Culturală Noesis, o organizaţie care a editat primele cărţi on-line româneşti şi enciclopedii multimedia dedicate culturii României.

In 2009 este propus candidat pentru presedintia Romaniei din partea Partidului Verde.

Puncte de vedere

Cernea consideră inacceptabilă coalizarea dintre politicieni şi Biserica Ortodoxă Română , care este puternic legată de Stat, deşi oficial se afişează principiul separării dintre cele două instituţii.

Activitate

Cu puţin înainte de izbucnirea Revoluţiei din 1989, organizează, cu mai mulţi prieteni, un grup clandestin de atitudine împotriva cultului personalităţii promovat de Ceauşescu.

Între 22 – 26 decembrie 1989, participă activ la numeroase momente fierbinţi ale Revoluţiei.

Adolescent fiind, asistă, de pe margine, ca observator fascinat de istoria care se derula în faţa ochilor lui, la toate mineriadele şi conflictele violente de stradă din Bucureşti, de la începutul anilor ’90, fiind martor al acelor scene marcate de brutalitate şi extremism.

Fondează Societatea Culturală Noesis, în 1998, cu scopul de a promova valorile culturale şi spiritul civic. În anul 2000 editează, alături de Cătălin Teniţă şi alţi câţiva prieteni, primele cărţi electronice din România şi, ulterior, primele enciclopedii multimedia consacrate unor repere culturale româneşti.

Editează şi enciclopediile multimedia dedicate lui Nichita Stănescu şi Ion Creangă. Realizează în 2005, în parteneriat cu Siveco Romania, primele lecţii multimedia de limba română pentru liceu şi gimnaziu, introduse în liceele din România în cadrul proiectului Asistent Educaţional pentru Licee – AEL.

A colaborat, în regim de parteneriat, în perioada 2001 – 2004, cu instituţii culturale de prestigiu, precum Academia Română, Muzeul Literaturii Române, Arhiva Naţională de Filme, Societatea Română de Radiodifuziune. A obţinut sponsorizări pentru proiecte culturale de la firme precum Microsoft România, Xerox, BRD, HVB Bank, Compaq.

În 1998, împreună cu trei colegi de la Filozofie şi Drept (printre care se numără şi Cătălin Teniţă) salvează Universitatea din Bucureşti de la confesionalizare, reuşind să oprească instalarea de icoane ortodoxe în amfiteatre şi construirea unei biserici ortodoxe în curtea facultăţii.

În 1999, în timpul războiului din fosta Iugoslavie a asistat pe viu, la Belgrad, la bombardamentele NATO. În timpul nopţilor petrecute în Iugoslavia trăieşte experienţa de a urmări apropierea unei rachete Tomahawk, exact pe direcţia hotelului de pe acoperişul căruia urmărea atacurile aeriene NATO şi răspunsul antiaerienei sârbeşti.

Este, totodată, bănuit că ar fi trimis de serviciile secrete ale unei “puteri neprietene” şi ameninţat cu moartea prin aruncarea de pe acoperişul hotelului. Riscă arestarea de către securitatea sârbă, fiind ajutat să evite reţinerea de către directorul hotelului care era cetăţean iugoslav de origine română.

În octombrie 2003 înfiinţează asociaţia umanistă şi secularistă Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă, alături de personalităţi civice precum Gabriel Andreescu, Mircea Toma, Smaranda Enache, Daniel Vighi, Emil Moise, William Totok, Liviu Andreescu. Asociaţia, al cărei director executiv a fost până în septembrie 2008, îşi propune să militeze pentru respectarea libertăţii de conştiinţă şi pentru respectarea principiului separării statului de biserică, în România înregistrându-se, după 1989, numeroase abuzuri în aceste privinţe.

În 2004, derulează cu succes campania Salvaţi Parcul Carol, salvaţi statul de drept în care are ca oponenţi Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia României toate aceste instituţii comiţând ilegalităţi pentru a împlini cererea Bisericii Ortodoxe de a construi Catedrala Mântuirii Neamului în Parcul Carol. Câştigă procesul cu Ministerul Culturii şi Cultelor la Curtea de Apel şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Organizează 7 acţiuni de protest în parc, derulează o campanie de presă, obţine sprijin internaţional din partea unor organizaţii umaniste, strânge semnături pentru petiţii adresate autorităţilor.

În martie 2008, organizează un protest în faţa Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cerând reintroducerea teoriei evoluţionismului în manualele de biologie de liceu şi a capitolului referitor la Dumnezeu în manualele de filozofie.

Reprezintă Solidaritatea pentru liberatea de conştiinţă la Congresul Humanist Internaţional de la Budapesta (decembrie 2004) şi la Adunările Generale de la Paris (iulie 2005), New York (aprilie 2006) şi Washington DC ale International Humanist and Ethical Union şi la World Humanist Congress, ţinut concomitent cu Adunările Generale ale IHEU, la Paris în 2005 şi Washington DC în 2008.

În 2005 participă la un miting şi susţine campania Salvaţi Parcul Tăbăcăriei din Constanţa, ameninţat cu mutilarea pentru a se construi un mall şi o catedrală.

În 2006 derulează proiectul Monitorizarea educaţiei religioase în şcolile publice din România. În cadrul dezbaterilor privind retragerea simbolurilor religioase din şcolile publice participă la numeroase dezbateri publice la posturi de radio şi televiziune. Organizează proteste publice faţă de prevederile neconstituţionale ale Legii Cultelor.

Organizează concertul de protest din Piaţa Constituţiei din 28 octombrie 2006 împotriva cenzurii generate de Art. 13 (2) din legea cultelor (care stipulează că “În România sunt interzise orice forme acte, mijloace sau acţiuni de defăimare sau învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase”), concert la care participă peste 7000 de spectatori şi care a fost susţinut de: Luna Amară, Sarmalele reci, Raza, Buricul pământului, Altar, Vama, Florin Chilian, Ţapinarii, Implant pentru refuz.

Realizează ample coaliţii de organizaţii neguvernamentale pentru susţinerea lui Emil Moise în demersul făcut către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru sensibilizarea clasei politice să nu voteze legea cultelor şi art 13(2) al acesteia în forma votată în cele din urmă şi împotriva campaniei suburbane derulate în licee de către ANAF.

Remus Cernea susţine proteste ale cetăţenilor din capitală şi din alte localităţi faţă de o serie de abuzuri ale autorităţilor centrale sau locale, precum Roşia Montană.

Publică articole în reviste precum 22, Observator Cultural, Le Monde Diplomatique (ediţia română), Dilema Veche. În perioada iulie – septembrie 2007 a prezentat în fiecare vineri dimineaţa, la ora 11.30, un editorial pe Radio România Cultural.

Publică volumul de publicistică „Manifest împotriva becalizării României”, Editura Tritonic 2007.

Realizează un studiu comparativ despre sistemele electorale ale tuturor ţărilor din Uniunea Europeană versus sistemul electoral românesc evidenţiind numeroasele vicii profunde ale acestuia din urmă.

Iniţiază o plângere la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în privinţa unei grave discriminări între competitorii electorali conţinută de legea privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Din iulie 2008 iniţiază procedurile de înfiinţare a Asociaţiei Umaniste Române. În septembrie 2008 organizează cu Asociaţia Umanistă Română un protest în faţa Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului împotriva îndoctrinării religioase în şcolile din România şi declanşează o campanie civică pe această temă.

Pe 27 august 2009, îşi anunţǎ candidatura la preşedenţie din partea Partidului Verde.

Distincţii şi aprecieri

Remus Cernea obţine, cu Societatea Culturală Noesis, cea mai înaltă distincţie a Industriei Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, decernată la Palatul Cotroceni de Preşedintele României, Ion Iliescu, pentru cele mai bune produse culturale multimedia din România pe anul 2002 – Enciclopediile virtuale I.L. Caragiale şi C. Brâncuşi. Societatea Culturală Noesis a fost nominalizată (în 2002) la premiile Internetics pentru cel mai bun site cultural din România.

Asociaţia Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă, este nominalizată la Gala Societăţii Civile pe anul 2004, la premiul pentru cea mai bună campanie din România şi la premiul pentru secţiunea Comportament civic şi participare publică.

Asociaţia obţine finanţări pe proiecte din partea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, Ambasada Olandei, Institute for Humanist Studies.

Rezoluţia propusă şi elaborată de Remus Cernea, “Threats to the status of science and social-humanistic disciplines in education” este votată la Washington D.C. în 8 iunie 2008 de Adunarea Generală a International Humanist and Ethical Union – cea mai importantă organizaţie umanistă mondială.

Controverse

Pentru campania împotriva confesionalizării Universităţii din Bucureşti, este numit în presa satanist-ateu.

În anul 1997, ca protest faţă de excesele naţionaliste şi xenofobe ale unor politicieni precum: Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar, George Pruteanu sau Adrian Păunescu[20], Remus Cernea intră în mod simbolic în UDMR, deşi este de naţionalitate română.

Website: Remus Cernea

10.   Eduard Manole
Eduard Manole – mesaj electoral

Eduard Manole s-a nascut in data de 21 martie 1964 la Constanta. Parintii sai – mama – profesoara de limba engleza si tatal, navigator, s-au straduit sa le ofere lui si fratelui lui toate conditiile pentru o copilarie lipsita de griji. Mama sa , personalitate puternica s-a ocupat foarte mult de educatia si buna crestere a celor doi copii, tinand loc si de tata atunci cand acesta era plecat pentru prea mult timp pe mare. In momentul in care, din pacate, vasul de croaziera Transilvania s-a scufundat – vas pe care lucra tatal – singurul sustinator financiar al familiei, implicand astfel probleme financiare pentru familie– mama – foarte ambitioasa, cu doi copii mici, a urmat cursurile Facultatii de Lb. Engleza – reusind astfel in scurt timp sa restabileasca echilibrul economic al familiei.

Inca de mic, Eduard s-a remarcat printr-o personalitate puternica, extrem de ambitios, cu o curiozitate deosebita care i-a indus dorinta de cunoastere, documentare, studiu si cercetare. De mic a practicat sport de performanta – inot, scufundari , tenis, carting, a participat la cercul de aeromodelism, reusind la scufundari sa atinga adevarate performante pentru varsta sa si mai ales in conditiile echipamentului rudimentar si incomod din acel timp. In perioada claselor primare un rol important in formarea sa ca si personalitate – fizic, psihic, mental – l-a avut instructorul sau de scufundari , profesorul Scarlat. Acesta i-a cultivat curiozitatea si dorinta de cunoastere incurajandu-si elevii sa caute vestigii istorice in timpul sesiunilor de scufundari, stimulandu-le interesul pentru arheologie si istorie, cat si pentru oceanografie, Eduard participand chiar de la 8 ani la proiectele de cartografiere a fundului Marii Negre . Sportul – in special practicarea scufundarilor – uneori si iarna, si cu echipamente rudimentare cat si influenta profesorului Scarlat, pe care l-a considerat un al doilea tata, l-au intarit si disciplinat, ajutandu-l de la o varsta frageda, sa aiba incredere in fortele proprii si sa-si schiteze un plan de viata, sa se concentreze pe autoinvatare si autoperfectionare. La varsta de 12 ani obtinuse brevet de instructor de inot si in acelasi timp la Muzeul Marinei erau expuse cateva piese arheologice descoperite in timpul antrenamentelor de scufundari. A studiat singur filozofie si astronomie inca din perioada liceului. Ca si aventura, fiind un scufundator cu brevet, a participat, copil fiind, si la realizarea unor filme –“ Toate panzele sus” ( el sustinea rechinul din apa) cat si la alte cateva in regia lui Sergiu Nicolaescu.

A urmat liceul Ovidiu din Constanta, profil matematica-fizica si uneori chiar lipsea de la cursuri fiind in bibilioteca si documentandu-se in domeniile care-l interesau.

La 18 ani alege sa urmeze cursurile Facultatii de Fizica Nucleara din cadrul Universitatii Bucuresti, terminand cu o diploma in Cosmologie Cuantica. In timpul facultatii continua studiul individual pentru desavarsirea educatiei sale fiind interesat de filozofie, psihologie, astronomie tintind ca la un moment dat sa se implice chiar in munca de cercetare. Visul sau era sa reuseasca sa creeze un Institut de Cercetari Fundamentale in Romania.

Revolutia l-a prins pe strada, era inca student, si a participat activ la manifestatiile din Bucuresti, bineinteles fara certificat de revolutionar , luptand concret inca de atunci pentru idealurile democratiei. In 1990 se implica in oragnizatiile studentesti, fiind unul dintre fondatorii Ligii Studentilor – dovedind de pe atunci calitati de lider. Tot in acea perioada este ales primul Director General al Uni-Fun Radio – primul post de radio liber si independent din Europa Centrala si de Est. A obtinut o bursa de 6 luni la Paris in acea perioada. S-a retras insa in momentul in care iluzia independentei s-a destramat, refuzand, ca si in toata cariera sa ulterioara, sa faca parte din grupuri de interese sau sa serveasca alte interese decat cele ale democratiei, demnitatii si libertatii romanilor.

La terminarea facultatii a fost repartizat pe post de professor de fizica in Bucuresti unde a practicat numai un trimestru dupa care a ajuns la concluzia ca nu aceasta era cea mai buna valorificare a resurselor sale, asa ca a renuntat la invatamant.

Din 1990, muncind din greu, aproximativ 15 ore pe zi a deschis firma CONCEPT Ltd – in domeniul petrochimiei, intuitia, priceperea si documentarea ajutandu-l sa intrevada oportunitati importante in acest domeniu la acel moment. Prin munca si eforturi sustinute, afacerea a crescut, ajungand in timp la o cifra de afaceri de zeci de milioane de dolari, pe grup, intre timp fondand si alte firme in tara si in strainatate, diversificandu-si domeniile de activitate – transporturi internationale, valori mobiliare, consultanta, ba chiar si o editura – a editat revista MUNTII CARPATI –pe care a sustinut-o financiar timp de peste 7 ani – doar pentru dorinta de a contribui la promovarea valorilor romanesti.

S-a implicat si in activitati sociale, creand organizatiile neguvernamentale Grupul Independent de Negociere Sociala si Grupul Independent de Constrol Legislativ, grupari prin care a intervenit in diverse proiecte politice si sociale.

A fost recunoscut pe plan international, fiind singurul roman membru cu puteri depline timp de cativa ani al elitei politice si economice mondiale ce se reunea anual la Davos – Elvetia – gruparea non-profit World Economic Forum. S-a retras in 1999 din postura de membru cu puteri depline, cand discutiile despre metodele de globalizare nu mai concordau cu principiile sale, insa a mai participat la intalnirile anuale pana in 2003.

Singurul roman membru al European Petrochemical Association – cea mai importanta organizatie din domeniul petrochimiei.

A fost singurul roman inclus inca din 1992 in Who’s Who in World of Petrochemicals and Plastics ( cine sunt cei mai puternici oameni din lume in domeniul petrochimicelor si plasticelor) inca din 1992.

A fost primul roman membru al Institute of Petroleum – London. A participat la peste 100 de conferinte si consilii internationale, toate acestea facandu-se pe cheltuiala sa, fiind in tot acest timp independent de orice grup de interese.

A fost membru al mai multor consilii si organizatii interne si internationale, fiind chiar membru fondator al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, al Consiliului Economic Romano-Turc, al Consiliului Economic Romano-American.

In 2000 a candidat ca independent la Alegerile Prezidentiale din Romania, cu fonduri proprii, cu toate ca realiza ca in acel moment era prea tanar pentru a fi chiar ales – avea doar 36 de ani si parea de maxim 30. Din pacate multi au interpretat varsta ca lipsa de experienta – desi sunt foarte putini oameni pe glob care pana la sfarsitul vietii reusesc sa faca atatea lucruri si la cel mai inalt nivel. Tot din pacate a fost prea putin cunoscut majoritatii alegatorilor, jocurile partidelor politice si grupurilor de interese excluzandu-l aproape de tot de la principalele mijloace de media, ca si fondurile imense alocate in campanie de adversarii sai.

In 2004 a fondat Partidul Demnitatii Nationale – in ideea de a forma o grupare diferita de cele existente si care sa continue lupta pentru idealurile Revolutiei.

Pe de alta parte, dezgustat fiind de ce se intampla in politica in acea perioada, nu a dorit ca numele sau sa fie asociat cu clasa politica si a preferat sa se ocupe de afaceri in continuare. A ales alte cai pentru lupta impotriva grupurilor de interese, lasand dezvoltarea acestui proiect pentru mai tarziu.

A sustinut procese in instanta pe cheltuiala proprie pentru apararea intereselor statului roman, blocand astfel timp de ani de zile proiectele de distrugere economica ale politicienilor corupti. Unele procese s-au derulat pe parcursul chiar a 10 ani – in cazul privatizarilor oneroase facute de guverne, ca in cazul combinatului Solventul – Timisoara, Petromidia, Carom, Corapet Corabia incercand sa mai salveze ce se mai putea din fabricile ce asigurau economia Romaniei. Din pacate cam toate s-au dat pe interese politice si pe nimic concret ajungand sursa de fiare vechi in colaborare cu justitia noastra. A castigat chiar si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg – dandu-i-se dreptate in toate aspectele legate de procesele de mai sus, acordandu-se chiar si despagubiri in acest sens in urma unui proces care a durat peste 5 ani. Blocand in mod constant interesele mafiei si ale politicienilor corupti, si refuzand sa se alature oricarui grup de interese, afacerile sale au avut de suferit in Romania, pierzand o parte din partenerii interni pe motiv de afiliere politica sau de grup.

Revenind la partea personala , la inceputul anului 2005 a intervenit o schimbare in sensul ca mama sa a suferit un accident vascular grav, stand doua luni in coma si apoi prin spitale inca un an si jumatate, din pacate nereusindu-se decat o recuperare minima – fiind de atunci imobilizata la pat si necesitand ingrijiri specializate 24/24. Tot cam din acea perioada, a inceput sa inchida o parte din afaceri, in special cele din tara, unele nemaifiind rentabile din motive expuse mai sus, altele din motiv ca nu se mai putea ocupa de ele, hotarand sa dedice cat mai mult timp familiei. Toti cunoscutii l-au admirat pentru devotamentul pentru mama sa – Eduard punandu-i la dispozitie personal specializat non stop pentru ingrijire acasa si chiar cumparand o casa cu ceva curte pentru a o putea plimba. In ultima perioada a cazut la pat si tatal sau -prilej de suparari si griji suplimentare.

S-a casatorit in anul 2007, iar in data de 21 martie 2008, chiar de ziua lui, sotia i-a daruit o fetita, pe Bianca – bucuria intregii familii.

CV

Nascut la Constanta pe 21 martie 1964, domiciliat în Bucuresti. Absolvent al Liceului de matematica-fizica ”Ovidius” din Constanta.

1990 – Absolvent al Facultatii de Fizica de la Universitatea din Bucuresti, specialitatea Fizica Nucleara, diploma în Cosmologie Cuantica.

1989 – Participant activ la Revolutia Româna (fara certificat de revolutionar). Membru fondator al Ligii Stundentilor din România.

1989 -1990 Fondator si primul director general al primului post de radio liber si independent, din Europa Centrala si de Est, UNI-FUN Radio.

1990 – 2009 Fondator si proprietar a 32 de firme, 14 in tara si 18 in strainatate, ce au constituit CONCEPT Holding.

Presedinte al CONCEPT Holding, grup de firme ce a depasit 100 milioane dolari anual ca cifra de afaceri inca din 1995, cu o prezenta activa in 23 de tari de pe cinci continente. CONCEPT Ltd. , una dintre societatile la care este director general, singura societate romanesca 100% privata care a supravietuit in domeniul petrochimiei in cei aproape 20 de ani .

Creator al Grupului Independent pentru Control Legislativ si al Grupului Independent pentru Negociere Sociala, organizatii neguvernamentale.

Membru fondator al noii Camere de Comert si Industrie a Romaniei.

Membru fondator al Consiliului Economic Romano-American.

Membru in conducerea Consiliului Economic Romano-Turc si al altor 20 de consilii si organizatii economice interne si internationale in domeniul economic si politic pentru aproximativ 15 ani.

Singurul roman membru al elitei mondiale – World Economic Forum din Elvetia.

Considerat Global Leader for Tomorrow (Lider al Lumii de Maine) de catre participantii si membrii World Economic Forum, inca din 1994.

Singurul membru din Romania al European Petrochemical Association (Asociatia Europeana a Petrochimiei) din Bruxelles.

Singurul membru din Romania al Institute of Petroleum (Institutul Petrolului) – Londra.

Singurul roman inclus dupa Revolutie in Who’s Who in World Petrochemicals and Plastics (cine sunt cei mai puternici oameni din lume in domeniul petrochimicelor si plasticelor) inca din 1992.

Participant activ la peste 100 de conferinte internationale de nivel inalt, cu profil politic, economic si strategic.

2000 – Singurul candidat independent real la Presedintia Romaniei.

2004 – Fondator si Presedinte al Partidului Demnitatii Nationale.

Incepand cu 2005 s-a retras in mare masura din activitate, pastrand doar structurile comerciale, de consultanta si politice din strainatate.

11.   Ovidiu Cristian Iane

S-a născut în Craiova, pe 12 Octombrie 1970. Locuieşte în Bucureşti din anul 1986. Este căsătorit şi are un băiat de 4 ani, Cezar.

Studii şi experienţă profesională:

2006 – 2008 Master în Tranzacţii Internaţionale la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice, Bucureşti.

2002 – 2007 Şcoala Naţionala de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Bucureşti.

2002 – 2006 Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice, Bucureşti.

1994 – până în prezent director al S.C. Indaco Systems SRL, companie care se ocupă cu servicii de dezvoltare software, mentenanţă hardware şi software.

Activitate politică:

Membru al Partidului Ecologist Român din anul 2008.

Ovidiu Cristian Iane, administratorul societăţii Favorit Tech, a devenit cunoscut în 2002, după ce a difuzat pe internet raportul Armaghedon II, în care se prezenta averea fostului premier Adrian Năstase.

Raportul Armagedon ll conţine acuzaţii la adresa premierului şi semnalează “averile considerabile şi luxul afişat de liderii PSD de la nivel central şi local, în contradicţie cu nivelul de trai precar al majorităţii populaţiei”, precum şi “corupţia instituţionalizată şi presiunile în creştere, la nivel central şi local, în vederea colectării de fonduri pentru partidul de guvernămînt”.

În urma mediatizării acestui document, s-a demarat o amplă acţiune pentru depistarea computerului de pe care a fost comunicat raportul. Astfel, s-a ajuns la Iane, toate mesajele recepţionate şi transmise de acesta, în legătură cu raportul Armagedon ll, fiind reconstituite din memoria computerului său.

Parchetul Curţii Supreme de Justiţie l-a arestat pe Iane sub acuzaţiile de comunicare de date false.

Alături de Iane, este acuzat şi fostul şef de cabinet al lui Emil Constantinescu, Mugur Ciuvică, pentru instigare la răspîndire de informaţii false, procurorii emiţînd pe numele acestuia o ordonanţă de interdicţie de a părăsi Capitala.

După ce Poliţia l-a ridicat pe Ovidiu Iane, sub acuzaţia de transmitere de informaţii false, procurorul Alexandru Chiciu a dispus arestarea pentru cinci zile a acestuia şi impunerea unei interdicţii de a părăsi localitatea în ceea ce-l priveşte pe Mugur Ciuvică.

După două zile, Chiciu a revocat mandatul de arestare preventivă a lui Iane.

Ulterior, Parchetul Instanţei supreme a anunţat scoaterea de sub urmărire penală a celor doi.

Iane nu a contestat niciodată măsurile luate de procurori, în timp ce Ciuvică a solicitat cercetarea anchetatorilor, dar şi a poliţiştilor care l-au ridicat de pe stradă pentru a fi dus la audieri.

Pe de altă parte, în urma articolelor din mass-media, Inspecţia judiciară a Consilului Superior al Magistraturii a declanşat verificări privindu-i pe Alexandru Chiciu şi pe Alexandru Ţuculescu, fost procuror general adjunct al Romaniei, la momentul respectiv.

Website: Ovidiu Iane

12.   Constantin Rotaru

Constantin Rotaru (s-a nascut la data de 23 iulie 1955, satul Lăunele de Jos, comuna Dănicei, judeţul Vâlcea) este un om politic român, care a îndeplinit funcţia de deputat de judeţul Vâlcea în legislatura 1992-1996, ales pe listele PSM. În prezent, el este preşedinte al Partidului Alianţa Socialistă.

Biografie

Constantin Rotaru s-a născut la data de 23 iulie 1955, în satul Lăunele de Jos din comuna Dănicei (judeţul Vâlcea). A absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din Bucureşti, apoi un masterat în Economie şi tehnici de comunicare economică, fiind de profesie economist.

A lucrat ca şef de secţie la Asociaţia Economică Intercooperatistă de Producţie Industrială din Vitomireşti (1976-1977), preşedinte al Cooperativei de Producţie, Achiziţie şi Desfacerea Mărfurilor din Dănicei (1977-1978) şi apoi ca şeful al Atelierului de Producţie SERIGRAFICĂ din cadrul Întreprinderii de Producţie, Prestări şi Construcţii din Râmnicu Vâlcea (1978-1990). În anul 1977 a devenit membru al Partidului Comunist Român.

După 1990, împreună cu mai mulţi colegi, înfiinţează o societate pe acţiuni ROTAREXIM SA Râmnicu Vâlcea unde îndeplineşte funcţia de director general (1990-1992). În acelaşi an, devine membru al Partidului Socialist al Muncii (PSM) şi preşedinte al Comitetului Judeţean Vâlcea al PSM. În legislatura 1992-1996, a fost ales în funcţia de deputat de judeţul Vâlcea, pe listele PSM (Partidul Socialist al Muncii). În această calitate, a fost membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor. În această perioadă, este ales ca membru al Comitetului Director al PSM (din 1992), iar în (1995) este ales membru al Biroului Executiv şi vicepreşedinte al PSM.

În anul 1996, revine ca director general al SC ROTAREXIM SA Râmnicu Vâlcea. În anul 2003 odată cu absorţia Partidului Socialist al Muncii de către PSD, el fondează Partidul Alianţa Socialistă (PAS).

La data de 5 aprilie 2004, a fost ales preşedinte al Partidului Alianţa Socialistă (PAS), la primul congres al acestei formaţiuni politice. După cum declara el la data alegerii, “Partidului Alianţa Socialistă (PAS) este continuatorul Partidului Socialist al Muncii, desfiinţat şi însuşit de către partidul de guvernămînt prin încălcarea legilor în vigoare”. El a afirmat că sistemul capitalist instaurat în România a adus “şomaj, inflaţie, bancrută frauduloasă, pe scurt jaf naţional”, iar la Congresul al II-lea al Partidului Alianţa Socialistă (PAS) afirma că: “sistemul capitalist este un sistem generator de corupţie”.

Din anul 2004, Partidul Alianţa Socialistă(PAS) devine membru al Partidului Stânga Europeană(PSE), iar Constantin ROTARU este ales membru al Consiliului Preşedinţilor în Partidul Stânga Europeană. A candidat la alegerile parlamentare pentru Parlamentul European din 25 noiembrie 2007, fiind plasat pe primul loc pe lista Partidului Alianţa Socialistă (PAS).

Constantin Rotaru este căsătorit şi are un copil.

CV – Constantin ROTARU

Data şi Locul naşterii

23 iulie 1955, Lăunele de Jos – judeţul Vâlcea

Starea civilă: căsătorit

soţia, CORNELIA

fiica, ANAMARIA

Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice Bucureşti

Masterat: – Economie şi tehnici de comunicare economică

Doctorand: – Istoria gândirii economice româneşti

Profesia: economist

Activitate profesională:

1976-1977: Asociaţia Economică Intercooperatistă de Producţie Industrială – Vitomireşti: şef secţie

1977-1978: Cooperativa de Producţie, Achiziţie şi Desfacerea Mărfurilor Dănicei– preşedinte

1978-1990: Întreprinderea de Producţie, Prestări şi Construcţii Rm. Vâlcea –şef atelier producţie

1990-1992: S.C. ROTAREXIM S.A. Rm. Vâlcea – director general

1992-1996: PARLAMENTUL ROMÂNIEI , DEPUTAT în Camera Deputaţilor

1996-prezent: S.C. ROTAREXIM S.A. Rm. Vâlcea – director general

Activitate politică:

1977-1989: membru al Partidului Comunist Român

1990-2003: membru al Partidului Socialist al Muncii

1990-2003: preşedinte al Comitetului Judeţean Vâlcea al Partidului Socialist al Muncii

1990-2003: – membru al Comitetului Naţional al Partidului Socialist al Muncii

1992-2003 – membru al Comitetului Director al Partidului Socialist al Muncii

1995-2003 – membru al Biroului Executiv şi vicepreşedinte al Partidului Socialist al Muncii

2003-prezent: preşedinte al Partidului Alianţa Socialistă

2004-prezent: membru al Consiliului Preşedinţilor al Partidului Stânga Europeană

1992-1996: PARLAMENTUL ROMÂNIEI , DEPUTAT în Camera Deputaţilor – membru al Comisiei Buget, Finanţe şi Bănci

1993-1996: Membru al Grupului de Prietenie România – China

Notă: – Partidul Alianţa Socialistă este continuator al Partidului Socialist al Muncii

- Partidul Alianţa Socialistă este membru fondator al Partidului Stânga Europeană.

Website: Constantin Rotaru

Surse: Wikipedia

Mediafax

Bec

Realitatea

Website-urile candidatilor la presedintie

Articole Asemanatoare

• Rezultate finale alegeri prezidentiale 2009 – Traian Basescu si Mircea Geoana sunt in turul doi
• ALEGERI PRESEDINTE: Noua pe un loc de presedinte – Campania electorala incepe pe 23 octombrie, iar primul tur de scrutin are loc pe 22 noiembrie 2009
• Rezultate alegeri prezidentiale 2009 turul 2
• AFP: Lovitură de teatru în alegerile prezidenţiale din România
• Rezultate alegeri prezidentiale 2009 in Bacau